DanceAvenue
DanceAvenue

Dec
05

Coregrafia ( uneori scris si coreografia ) reprezinta o disciplina care are ca scop constientizarea, ordonarea si producerea unor miscari ale corpului, ale caror semnificatie se leaga de dans.

Coregrafia este o arta practica de comunitatile omenesti din cele mai vechi timpuri, transmisa intre generatii mai intii pe cale intuitiva ( prin experienta) si mai apoi organizat ca o disciplina de sine statatoare.

Pornind de la etimologia termenului, coregrafia desemneaza “scrierea/notarea dansului”. Legat de aceasta, coregrafia ca forma de disciplina organizata a fost posibila odata cu inventarierea unui sistem de notare prin care sa se poata reconstitui miscarile initiale la un nivel mare de fidelitate, folosindu-se cunostinte specifice in descifrarea respectivei notatii. Totusi, dincolo de rigoare, coregrafia incurajeaza si improvizatia, in special in cazul scolii moderne de coregrafie.

La un nivel inalt de generalizare, coregrafia reprezinta organizarea miscarilor ( figuri si pasi ) in vederea producerii de spectacole de dans sau balet. Artistul care indeplineste aceasta sarcina se numeste coregraf ( sau coreograf).

Dansul – este o arta, in care imaginile artistice sunt produse din sursele miscarilor plastice, ritmice, bine aranjate, si schimbul neintrerupt al pozitiilor artistice ale corpului uman pentru o perioada ritmica temporala.

Dansul este interdependent legat cu muzica, cuprinsul imaginilor emotionale careia isi gaseste intruchiparea in compozitia sa coregrafica,in figuri, miscari.

Dansul este utilizat ca o metoda de exprimare individuala, comunicare sociala. In scopuri religioase,este exprimat ca o competitie sportiva, ca o arta de vaza.

Proevinenta si Istoria dansului

Dansul  a aparut din miscari si gesturi diferite, legat de procesele de munca si impresiile emotionale ale omului percepute din lumea inconjuratoare. Aproape toate momentele importnte ale omului se manifestau prin dans: nasterea, moartea razboi, alegerea unei noi capetenii, vindecarea bolnavului.Prin dans se exprima rugaciunea catre ploaie, catre lumina soarelui, pentru belsug, pentru aparare si iertare.

Miscarile treptat erau supuse generalizarii artistice, in rezultatul careia s-a format arta dansului, una din manifestarile creatiilor stravechi. La fiecare natie, popor s-au format traditiile individuale ale dansului. In baza dansului popular a inceput formarea dansului scenic.

In arta teatrala profesionala, dansul a atins o dezvoltare ampla inalta si a fost sistematizat stiintific. Au fost create mai multe sisteme de dans: dans clasic european- sistema de baza a baletului modern, sistemele de dans al tarilor Asiei si al Africii.

O influenta mare in dezvoltarea culturii dansurilor europene, o avea arta dansului Orientului Antic, a serbarilor religioase in Egipt si in Asiria. Dansul in cinstea lui Apollon, Vacs si altor zei.

In epoca elinista ( sec. 4-2in.er.n.), au aparut dansatori pantomimi.In Roma Antica ( sec. 2-1 in.er.n.), avea loc insusirea dansului elinist, care mai tirziu in sec. 2-5 era noastra, a primit dezvoltare in pantomima.

In anii evului mediu, dansul se expunea persecutiei preotimii, a calugarimii. In continuare avea loc teatralizarea treptata a dansului (jonglori).

In sec. 15-15 se interpretau scene de dans, se creau opere stiintifice si manuale de dansuri.

La inceputul sec 17 cu aparitia spectacolelor de balet, arta dansului a fost completata cu noi tehnici . Academia Regala  Franceza de Dans (1661), a prelucrat sistema de dans, rezultatul careia primise denumirea dansului clasic. In urma reformei teatrului muzical ( reforma operei K. Gliu) a aparut o noua structura a spectacolelor  de balet , care a ajutat baletul sa se manifeste ca forma individuala in arta.

In jumatatea a doua a sec. 19 s-a prelucrat un nou stil de dans la care contribuise aparitia unei incaltaminte speciale numinte “puante” ce dadea posibilitate interpretului sa stea, sa se roteasca, sa se miste pe degete.La sfirsitul sec.19 la dezvoltarea dansului scenic au contribuit simfonistii P.I. Ceaicovschi,A.K. Glazunov  si baletmeisterii M.I. Petipa si L.I. Ivanov.

Directii si stiluri de dans

Balet

  • romantic
  • clasic
  • modern

Dansuri de gala

  • Dans de gala
    • Programa europeana
      • vals lent
      • Quickstep (Foxtrot)
      • tango
      • foxtrot
      • vals  Viennese
    • Programa latino-americana
      • cha-cha-cha
      • Jive (djaif)
      • rumba
      • samba
      • Paso Doble

Hustle

  • Hustle
    • Hustle/ Disco fox / disco-Swing
    • Hustle freestyle
    • hastl
    • sou-hastl jack-n-Jill
    • ledis-Hustle
    • dublu-Hustle

Dans Istoric

  • Dans istoric
    • mazurka
    • menuet
    • poloneza

Dansurile Americii Latine

  • Tango argentinian, a nu se confunda cu Tango europene.
  • Latin Dance
    • samba
    • rumba
    • bachata
    • merengue
    • mambo
    • salsa
    • sczs(zuc)
    • lambada
    • cumbia
    • tango
    • flamenco
    • capoeira
    • Reggaeton

Dans popular

  • Dans popular
    • attan
    • varso (era la modă în Republica Cehă şi Polonia, în 1970)
    • gopac
    • zhemzhurka
    • joc
    • fiz
    • dans clasic indian
    • cracoviană
    • kochari
    • lezghinka
    • polka
    • dansul buricului
    • trepak
    • Uzundere
    • horovod
    • yala

Swing

  • Swing
    • boogie-boogie
    • Lindy Hop
    • Balboa
    • Charleston
    • Jive
    • Rock-n-Roll
    • East Coast Swing
    • West Coast Swing
    • Modern Jive

Dans Ritual

  • Dans ritual
    • sama
    • kechak

Erotic Dance

  • Striptease

Dans Modern ( inceputul – mijlocul sec. XX  )

  • Free dance
    • Miscare muzicala
  • Dans modern
    • jazz-modern (Jazz Nouveau)
  • kontemporari / contemporane
  • improvizatie prin contact
  • butoh (bito)

Dans modern ( sfirsitul sec. XX – inceputul sec.XXI )

Stilul de dans Hip- Hop

Hip Hop – subcultura a tineretului, aparuta in mijlocul anilor1970 printre popoarele afro-americane si latino-americane. Pentru aceasta subcultura este caracteristic muzica sa (la fel hip hop, rap) moda sa individuala hip hop, sloganul sau, stilurile de dans, arta grafica (graffiti) . Hip hop-ul a devenit o parte din cultura tineretului a mai multor tari din lume.

Directiile  Hip Hop-ului

Multi considera ca Hip Hop, inseamna doar muzica si modul deosebit de vestimentatie.Hip Hop –ul se imparte in mai multe directii. Fiecare din ele este individuala de felul ei si are un anumit sens al ei. Adica Hip Hop este Cultura . Aceasta nu se poate explica prin cuvinte, nu este posibil de atins sau de mirosit.   Hip Hop pentru fiecare este diferit si individual. Pentru toti semnifica individual aparte. De ex. 2 persoane se considera o parte din cultura Hip Hop. Unul din ei are marea pasiune de-a se roti pe cap,celalalt adora sa faca desene inscrieri pe pereti, ziduri. Pe ambii nu-i uneste nimic ….. Aproape…..Adica, Hip Hop, nu este ceva concret.

Aceasta cultura, cuprinde asa directii:

      • Rap, Fank, Bitboks  ( muzica)
      • Break dance, Kramp (dansuri)
      • Graffiti  ( arta plastica )

Fiecare persoana poate sa se ocupe in acelas timp cu rap, graffiti, breake dance. Toate acestea se  reunesc extraordinar intr-un singur cuvint Hip Hop.

Hip Hopul in anii 1970

Hip hop-ul a luat nastere la inceputul anilor 1970 in mediul afro-americanilor si latino-americanilor din Broncs, o regiune din New York. In acel timp hip-hop era muzica pentru petreceri, distractii, pe care o creau disc-jokeii (“dj”) ce lucrau in acele timpuri cu o tehnica foarte simpla. Primii MC au fost persoanele tipice ce deserveau ceremoniile ( “Master of Ceremony”). Acesti Mc, prezentau DJ, tineau atentia auditoriului cu expresii energice ( in Jamaica asa prezentari erau utilizate inca din 1960-1970, datorita tehnicii daba).

Popularitatea muzicii date la aceste petreceri ,a dus la momentul cind DJ locali vindeau personal casete cu inregistrari “vii”, programa de prezentare si mixare a ritmurilor si partile  bas selectate din compozitiile in stil disco si fank, concomitent MC-ul citea  rap. Aceasta ocupatie devenea tot mai indragita, chiar daca in acea perioada (1974-1978) nu existau studiouri oficiale de inregistrare a compozitiilor, nu erau tiraje oficiale de cd-uri cu rap.

La inceputul toamnei 1979 in SUA, apare singl-ul “ Rapper’s Deligt” in interpretarea  The Sugarhill Gang, fiind pe piata cea mai populara muzica.Acest singl era considerat prima inscriere de rap. Datorita acestei compozitii de 11 min, publicul american a aflat de fenomenul Hip Hop. Compozitia a fost scrisa de o trupa de negri, ce s-a format intimplator cu o zi inainte de inregistrare. Ritmul (disco-clasic), ghitara bas au fost selectate din hitul Chic “God Times”, plus la toate era adaugat rap-ul interpretat de 3 MC. Deja in 1979 se interpreta teme generale cu rime tipice hi hop, ca de ex. Detalii despre viata zi de zi, sex, demonstrarea  fortelor,competii ale MC,….etc.

Hip-Hopul in anii 1980

La inceputul anilor 1980 in mediul raperilor a aparut un interes catre muzica pop-electro europeana, in prim rind catre Kraftwerk si Gary Nyuman, care au solutionat fragmentarea hip-hop-ului de la dependenta ritmica al stilurilor disco si fanc.

Ritmul breakbit in concordanta cu tehnica mult mai avansata de la “daba japonez”, a ridicat hip-hop-ul la un nou nivel (electro).

Novatorii celui de mai curind hip-hop, au fost Curtis Blou, Africa Bombata, Grandmaster Flash si Whodini, anume inregistrarile lor din 1980-1984, au directionat baza formarii genului.

Revista muzicala Rolling Stone a numit cea mai influenta compozitie in istoria hip-hop-ului “The Message” de la Grandmaster Flash (1982).

Catre mijlocul anilor 1980 muzica hip-hop a incetat orientarea catre atmosfera petrecerilor, si urmatoarea generatie de raperi au inceput sa formuleze teme mai serioase, de ex. Social-agresivii raperii Public Enemy, i-au adus un statut cult printre ascultatori, nu doar in mediul negrilor. S-a complicat si directia muzicala de hip-hop: etapa moderna in dezvoltarea acestui gen incepe cu aparitia albumului “Paid in Full” din 1987 al dutului Eric B.& Rakim.

La sfirsitul anilor 1980, rap-muzica a atins nivelul popularitatii in comparatie cu rockul, contry si estrada.

Marile institutii de industrie muzicala, ca Academia Americana de inregistrari ce detinea « Gramy » si American Music Awards in anul 1988, au inaintat categorie pentru rap. Creatorii acestui popularitai in America, au devenit MC Hammer, Kris Kross si altii, care si-au adresat muzica unei auditorii mult mai largi,ce la rindul ei a dat un imbold in dezvoltarea fara compromisuri a genurilor in hip-hop.

La sfirsitul anilor 1980, ritm-n bluz (New djek, sving, hip-hop soul), modificat tehnic, stilistic, este completat datorita hip-hop-ului.

Hip-Hopul in anii 1990

In anii 1990, devin tot mai scandaloase, necenzurate, textele din rap si in rezultat devine foarte populat stilul “gangster-rap”, care oglindeste si reda teme diferite teme criminale in crcuri neplacute.

Cea mai influenta persoana ce a contribuit la dezvoltarea hip-hop-ului,in aceti zece ani, devine fostul concurent NWA- cu numele Dr. Dre.

Aceasta persoana duce in circulatie un nou stil dgi-fanc, al carui reprezentant de vaza va urma Snup Dogg.

Peste citiva ani, reprezentantii  trupei trio The Fugees cu albumul « The Score », au demonstrat posibilitatea integrarii hip-hop-ului, cu alte directii muzicale: ritm-n-bluz, raghi si chiar jezz. Ei au fost printre primele hip- hop proiecte,ce s-au bucurat de o popularitate larga, chiar si peste hotarele S.U.A.

La mijlocul anilor 1990, concurenta dintre gangster-raperii din litoralele de est si vest ale S.U.A., s-a sfirsit cu moartea unor reprezentanti de vaza din ambele parti – 2Pac Shacura si Notorius B.I.G.

Aceasta tragedie a avut o larga discutie in cadrul resurselor informative in masa. Practic pe parcursul anului 1997, raperii au ocupat primele rinduri din hit –paradul S.U.A. Pentru aceasta perioada este caracteristic comercializarea intensa al hip-hop-ului, ceea ce putem spune ca este legat cu numele raperului Puff Dedy, ce propaga stilul de viata glamoursi-si construia compozitiile pe larg citate in pop-slagare.

La sfirsitul sec.XX o mare celebritate a capatat raperul alb Eminem, care a incercat sa renasca sirurile de provocari si proteste sociale.

Hip-Hopul in anii 2000

La mijlocul primilor 10 ani ai sec 21, hip-hop producatorii Scott Storc, The Neptunes, Timbaland, solutionat si au contribuit la dezvoltarea esteticii fancului.

In 2004 pentru prima oara in istoria premiilor « Gramy », cea mai prestigioasa nominatie a fost genul  « cel mai bun album », la care au fost inaintati ra-artistii duetului Outkast.

In hip-hopul modern ca si-n alte stiluri a muzicii celebre, o mare importanta o joaca producatorii, de ei depind toata industria.

Rithm-and-blues     R’n’ B

Directia             -  blues

Izvoare               – blues,geez, pop-muzica, gospel.

Locul si timpul   – 1940 S.U.A.

Anii prosperitatii- 1940-1960 S.U.A.

Subgenuri           - doo-wop

Inrudite              -  pocabili- soul Rithm-and-blues modern-Regghi-sca-rock-n-roll-fanc

Rithm-and-blues (din engl.rithm-and blues,scurt R&B sau R’n’B)- gen de muzica foarte populara, interpretata din start de muzicienii afro-americani, ce au integrat combinatia dintre blues ,geez si gospel.Termenul a fost adus in circulatie in anul 1949 de creatorii revistei americane “Billboard”, inlocuind expresia “muzica de rasa”- (race music) cunoscuta mai inainte.

Termenul rithm-and-blues evolua in directia spectrului stilurilor de muzica”soul” si “fanc”, ce erau interpretate de muzicienii tuturor raselor si nationalitatilor.

Este inacceptabil introducerea in continutul rithm-and-bluesului, stilurile rock, hip-hop si raghi, care mai tirziu s-au aranjat in calitate de directii individuale.

Acum este primit de a diferentia rithm-and-bluesul modern si cel clasic.

R’n’B modern, este o directie muzicala, cu initierea de la simbioza bluesului, soulul, si altor genori “de rase”

Multe persoane atribuie muzica rithm-and-blues clasic, catre rock si considera rithm-and-blues un R’n’B modern. Aceasta este o eroare foarte raspindita. Multi critici pin in prezent se contreaza  – trebuie de atribuit creatiile trupelor rithm-and-blues la rock si individual fiecare sa aprecieze. Altii spun ca genul este necesar de apreciat reiesind din calitatile si specificul muzicii.

Academia Americana de inregistrari muzicale, anual inmineaza premii “Grami” la nominatiile,”Cel mai bun vocalist masculin in stilul Rithm-and-blues”,”Cea mai buna vocalista in stilul Rithm-and-blues”, “Cea mai buna interpretare in duet sau a trupei in stil Rithm-and-blues”, “Cel mai bun album Rithm-and-blues modern”, “Cea mai buna compozitie Rithm-and-blues” ,”Cea mai buna interpretare traditionala Rithm-and-blues”si “Cea mai buna interpretare instrumentala in stil Rithm-and-blues”

Anii  1990 : R ithm –and blues modern

Initial Hip-hop erau numite toate actiunile adolescentilor saraci din raioanele Newyorcului (ghetto)Bucli si Bransc in jurul anilor 60-70 ai sec.XX.In aceste regiuni existau o multime de grupari cu adolecenti,fiecare avindteritoriul, hotarele erau evidentiate cu desene-simboluri a grupului, straduindu-se sa le faca cit mai frumoase la vedere (asa a luat nastere graffiti).

Aceeasi adolescenti mergeau la distractii in cluburi locale si la terenuri de dans,unde cinta muzica moderna din acea perioada- adica soul si fanc . Dupa aceste ritmuri au luat nastere cele mai dificile dansuri de ex. Breakdance.

Primele inregistrari a rap- interpretilor referitor la anii 70-80 este bazata pe muzica soul si fanc, disco, adica din stilurile ce reprezentau continuarea rithm-and –blusului. Astfel hip hop-ul initial are legatura cu  rithm-and –blusului, dar nu se refera direct la cultura rithm-and –blusului.

A doua etapa a actiunilor de cooperare dintre rithm-and –blus si hip hop, este perioada < hip  hop- soul > (1993- 1998) ce a subliniat o apropiere mai mare dintre doua directiimuzicale.

Rithm-and –blusul preia de la hip hop desenul ritmic si neprevazut, compozitia devenind mai putin monogene si mai energice.

Caracterul dinstictiv al inregistrarilor din aceasta perioada era atmosfera comuna a simturilor corpurilor. Texturile sincere, deschise la limitele multor interpreti, marturisea maturizarea auditoriului acestei directii: in comparatie cu new-geek-svingul, acesta a fost nu doar adolescentii claselor mari din scoli, dar si patturi de tineri mai mari.

Interpretii de vaza a perioadei date au fost <regina hip hop-soul> Mary Dgei Blaidj, si regele lui Ar Kelli si trio femenin <TLC>.

Anii 2000 : Neo soul

Etapa moderna in dezvoltarea rithm-and –blusului, este primit de caracterizat ca <neo soul>. Pe linga soul clasic, neo soul activ absoarbe elemente din hip hop alternativ, jazz si chiar din muzica clasica.

Dansul Modern

Dansul Modern – una din direcţiile de coregrafie moderne străine, ce a luat nastere la sfirsitul sec.XIX – începutul sec. XX în Statele Unite şi Germania. Termenul  <dans modern> a apărut în Statele Unite pentru a desemna coregrafie scenica, respingind  formele tradiţionale de balet. Odata cu utilizarea termenului au fost înlocuiti alţi termeni (dans liber, dunkanizm, dans desculţ, dans ritmoplastichesky, expresive, expresionist, absolut, de artă noi), întâlnite în procesul dezvoltarii acestei directii. Comun reprezentanţilor de dans modern, indiferent al carui debit sau program estetic au aparţinut sau proclamat in acea perioadă , au avut intenţia de a crea o coregrafie noua,  care sa asume responsabilităţi pentru punctul lor de vedere, nevoile spirituale ale omului secolului XX. Principiile sale de bază: respingerea canoanelor, întruchiparea noile teme şi subiecte, cu mijloace plastice original. În căutarea catre independenţă deplină de tradiţii, reprezentanţi ai TM au venit în cele din urmă la adoptarea unor anumite tehnici, în confruntare carui au luat naştere o nouă direcţie. Instalarea completa de plecare de la forme tradiţionale de balet in practica nu a putut fi realizata pe deplin.

Istoria
Ideile de dans modern a anticipat-o faimosul profesor de franceză şi teoretician  F. Delsart, susţinind că numai un gest, eliberat de convenţii şi stil (inclusiv muzica), este capabil de a transmite cu fidelitate toate nuantele de experienţe umane. Ideilor sale au fost mai cunoscute la începutul sec.xx după ce au fost realizate artistic de doi dansatori americani, avind turneu în Europa. Loi Fuller a concertat în 1892 la Paris. Dans ei  «Serpentine» bazat pe efectul combinat de miscari  libere a corpului, generat spontan de muzică, şi costume – imensul zbor a perdelelor, luminat de becuri colorate. Cu toate acestea baza  noei direcţii  în coregrafiei a fost Isadora Duncan. Predica sa actualizata de antichitate, «dans al viitorului», revenit de la formele naturale, liberat nu numai de convenţiile de teatru, dar de asemenea, istorice şi de personal, a avut o mare influenţă asupra multor artişti ce încercau de a scăpa de dogmele academice. Duncan considera sursă de inspiraţie natura. Exprimindu-si sentimentele personale, artă  sa nu avea caracteristici comune cu oricare sisteme de coregrafie. Ea se adresa la imaginile eroice şi romantice create de muzica de aceeaşi natură. Tehnica nu a fost greu, dar in comparatie cu  numarul limitat a mişcărilor, dansatoarea transmitea nuante subtile de emoţie, completind cele mai simple gesturi cu de profunde conţinuturi poetice. Duncan nu a produs un final de scoala, dar a deschis noua cale catre arta coregrafica. Improvizaţie, dans desculţ, respingerea  veşmintelor tradiţionale de balet, recurgerea la muzică de cameră simfonică  - toate aceste inovaţii politice Duncan a predeterminat calea dansului modern. În Rusia, una din primii  urmaşi ai săi au fost studiourile de dans liber, sau dansului  plastic şi  miscari muzicale.

O alta sursa, semnificativ a contribuit la formarea sa, a fost sistemul E.Zhaka-Dalkroza – evritmika. Dansul ritmoplastic, cultivat pe baza acestuia, a fost negativ in multe spre deosebire de dunkanizm. Jacques Dalkroz reiesea analitic, din expresia neemotionala a interpretilor de muzica, dansul nu a fost o interpretare arbitrară a tematicei programului, diferite părţi ale corpului creau ca un contrapunct de plastic, în care mişcările dansatorilor erau în concordanţă cu vocile individuale de muzica.Dar chiar şi în primul său major in Hellerau ( «Echo şi narcis» pe propria muzica, 1912, [[Free dans şi operă KV Gluck «Orpheus şi Euridice": un secol de uniuni de creatie, 1902-2005 | «Orpheus»] ] pe muzica. Gluck, 1913) Dalkroz incluse nu numai structura creatiei muzicale, dar a transmis si conţinutul lor emoţional, care deja a cerut o exprimare plastica, gest şi postură. Împotriva unui asa dominatii strinse a muzicii de dans, a fost făcută de coregraful austriac Robert Laban, ce devenise un teoretician de dans modern. Pentru a justifica  punctele sale de vedere, el a apelat la invatarile filozofic-estetice din India antică, la  pifagorism si neoplatonizm. În literatura de specialitate «Kinetografiya» (1928) Laban a descris conceptul universal a gestului de dans, care a fost caracteristic in analiza şi descrierea tuturor caracteristicilor  miscarilor plastic dinamice, indiferent de nationalitatea, de categoria stilului şi genului ce fac parte. Este la fel de esenţială in formarea esteticii dansului modern, ideea lui Laban ca : miscarea artistica bine gindita ar trebui să fie expresia vieţii interioare a creatorul său, dar nu conţinutul muzicii. Cea mai completă realizare a ideei Laban, primit în coregrafia  sa declarata  «ritmuri spumante» (fără acompaniament muzical 1925).

Arta  studentului si angajatului lui  Laban, Kurt Yossi,  a fost  cu scopul de a crea un nou teatru   de dans. Yossi a folosit scenografie, muzica, vorbirea corala, şi revigora traditia teatrului cult si misterios. Cu toate acestea, toate aceste tehnici au fost considerate ca fiind oficiale incitind «energie de mişcare a corpului». Plastica dansului pentru reprezentantii  «dansului expresiv», din moment ce au devenit cunoscuti sub numele de urmasi ai lui Laban, rămineau principalii, în mare parte unica sursa in crearea imaginilor artistice.

Unul dintre primii coregrafi de dans modern – Yossi înţelege necesitatea sintezei expresivitatii dansului cu tehnicile dansului classic, şi nu cu pantomima baletului. Inovarea lui Yossi era evidenta si in apelarea subiectelor complet noi pentru baletul teatral, de exemplu, «Masa Verde» (1932) – primul balet cu o exprimare pronunţata, directionata politic şi antimilitaristic.

In  extinderea razei temelor şi imaginilor in coregrafie, a contribuit si dansatoarea,coregrafa germana, Maria Vigman (fosta studenta al lui Laban). Cercetarile ei au mers spre expresionism. Ea sa retras de la mişcările tradiţionale considerate frumoase. Uritenia şi teribilul, Vigman de asemenea considera demn de intruchipat in dans. Productiile sale solo şi de grup ( «Plângerea», cicluri – “Sacrificiul”, «Mama Dance” şi “Şapte dansuri despre viaţă») diferă foarte prin tensionare şi forme dinamice. Vigman avea obsesie catre subiecte de pasiune, de teamă, disperare, moarte. În arta Vigman, lipsea patosul de protest, şi-a exprimat imagini-simboluri generale de emotii ale omului. Vigman cu ideile sale, a avut un profund impact asupra dezvoltării dansului modern. Studenta ei H. Holm, a contribuit la circulatia ideii Vigman în Statele Unite. G. Palukka, un alt student de la Vigman, recurs nu numai la întuneric şi tragic.Subiectele si imaginile comice,  lirice, iluminate, de asemenea, găseau exprimare in arta sa. Muzica, care de multe ori Vigman a refuzat, în arta Palukki din nou câştigată importanta deosebita : intruchiparea  plastic dansanta  au  primit  lucrarile B. Bartok, Richard Strauss, J. Brahms, GF Handel. Palukka a realizat  in dans modern  tehnica  de sarituri inalte , şi a dezvoltat metoda sa de predare. La Vigman de asemenea au studiat, reprezentanţi cunoscuti de dans modern – I. George, X. Kreuzberg, M. Terpis, V. Skoronel, G. Leystikov. Stilul personal a acestor coregrafi, precum şi a altor maestri de dans modern (surorile Wiesenthal, A. Sakharov şi C. Derp, G. Bodenvizer, LA Glosar, St Mahezy care au lucrat în Germania, Austria, Olanda, Suedia şi Elveţia), a evoluat sub influenţa majoră a şcolilor de dans modern germane şi o varietate de arta, curenţi de artă europeană în prima treime a sec. 20. Caracterizate prin două tendinţe in dezvoltare.

Reprezentantii uneea, urmau conceptele estetice de expresionism, priveau exprimarea subiectiva a experienţelor coregrafului, ca principiu fundamental de creativitate. Ascuţimea rupturilor de linii, dorinta de a dezvălui motive inconstiente a comportamentului uman, «pentru a arăta adevărata esenţă a sufletului» – toate acestea au constituit baza coregrafiei lor. Reprezentanţii acestei tendinţe au susţinut că si  in performantele (scenele) de grupuri ,este posibila libertatea completa a formelor artistice, permiţând  fiecarui artist indiferent de individualitatea sa, de a dezvolta independent, motivul plastic. Cea de-a doua directie a cazut sub influenţa constructivismului si abstractionismului. In arta reprezentanţilor săi, forma devenea importanta nu numai mijloace de expresie, dar devenea nemijlocit conţinutul imaginilor de dans.  O. Schlemmer (reprezentant german la Şcoala de constructie si proiectare de Bauhaus) a considerat dansul ca o proiectarefixa calulata. Corpul artistului in «matematica sa dansanta» (aşa isi numea Schlemmer coregrafia) servea doar cale de identificare « a formulelor pur cinetice», supuse aceloraşi modele numerice, şi că mecanismele de mişcare. O altă manifestare a constructivismul în dans modern -. «Dansurile Utilajelor» – sumedenia compozitiilor ritmo-plastice, ce imita lucrul diverselor  mecanisme, la baza carora era miscarile dansatorilor, aproape de gimnastica fiind aproape lipsiti de completarea emoţiilor (B. Skoronel în Germania, şi NM Forreger în URSS). Marii maestri a dansului modern german, au fost legate de circulatia politică de stânga .

.

Dansul Modern American
Trupe de dans modern sunt în Argentina, Brazilia, Columbia, Guatemala. O mare răspândire  a dansului modern a fost int în Cuba, unde sa infiintat si scoala sa. Primele trupe au fost organizate la începutul anilor 60 a. R. Guerra şi Alberto Alonso. În timp ce continuau să se dezvolte tradiţia americană de dans modern, şi mexican, coregrafii cubanezi au un interes deosebit în folclorul negrilor si nu numai catre formele latino-americane, dar si catre cele africane.

In Europa la fel există mai multe centre mari de studiere a dansului modern – «Palukka-Schule» (GDR) şi «Folkvang-Schule» (Germania), precum şi alte. O mare raspindire a dansului modern a avut loc si in alte tari.Ansamblul de dansuri J. Cramer (Suedia), Olanda Dance Theater, Pechsky balet  (Ungaria). «Batsheva» şi «Inbal» (Israel), trupa de dans al Centrului Cultural de Arte (lider A. Reyes, Filipine) şi altele. Stilul acestor colective se determinată de către liderii lor ce apartin la scolile americane sau germane dans modern, precum şi de gradul de utilizare a folclorului naţional.

Dansul liber

dans liber (plastic, ritmoplastic) – apărut în  secolului XX in urma mişcarii pentru eliberarea de convenţionalism a fostului Teatru de Balet şi de fuziune a dansului cu viaţa.            Dans liber era la linie de dans a secolului al XX-lea, in acesta erau formulate principiile pe care se bazau în parte dans modern şi jazz-moderne, kontemporari / contemporane, şi chiar improvizatie de contact şi butoh.

Creatorii de dans liber erau uniti nu numai prin dorinţa de a transforma dansul liber în artă de mare valoare, care sa aiba un statut egal cu muzica sau pictura, dar de asemenea si perspectivele specifice. Toti în diferite masuri, au îmbrăţişat ideea de dans a lui Nietzsche ca o metaforă a libertăţii şi dansatorul ca o întrupare a spiritului creativ.

Pentru fondatorii dansului liber, a fost un dans special de filosofie la care aştepţi o transformare de viaţă. Isadora Duncan (1877-1927) a visat un nou om, pentru care dansul este organic, precum şi alte afaceri de zi cu zi cu privire la viitorul ei – proprietarul «cele mai sublime înţelepciune în corpul liber».
Una din sursele ideologice de dans liber a fost o mişcare pentru perfecţiunea fizică, emanciparea a corpului. Suporterii lui au fost în căutarea sursei de renaştere în natură, a cerut eliberarea naturala a omului de la cerinţele impuse prin civilizaţia moderna. La rândul său, din secolul al nouăsprezecelea şi al douăzecilea au existat o varietate de exerciţii fizice – exerciţii de Rudolf Bode, şi Froebel,a aparut  un interes catre sport:anume atunci,de Kuberten a reluat Jocurile Olimpice. Francezul François Delsarte (1811-1870) – un actor de teatru, interpret, profesor de muzică şi creatorul de gimnastica – a declarat că organismul are limba sa proprie, dupa el era cunoscuta expresia «poezia» corpului. Se întindea entuziasmul pentru antichitate,la care se acorda o importanta deosebita la stara corpului. Idealul pentru  Duncan, au fost «extraordinarele si deosebitele» miscari antice,miscarile simple de mers si alergare.Duncan a fost prima dansatoare care a refuzat corsetul si colantii, şi dansa in haine comode care sa nui amestece miscarilor sale- “tunika”.

O altă sursă de dans liber a fost ritmul de Emile Jacques-Dalcroze (1865-1950). Profesor de muzică şi canto de la Geneva, la inceput a utilizat studierea ritmului ca pregătire pentru a cinta la un instrument muzical. Mai târziu, Dalcroze a început să pledeze ritmul şi ca un mijloc de educaţie a caracterului, îmbunătăţirea starii fizice şi sufletesti, dezvoltarea armonioasă a omului.
Un alt reformator care a folosit obiectivele sale in dans, a fost Rudolf Steiner (1861-1925). Deşi el a creat antroposofia care a fost mult mai aproape de creştinism decât de antichitate, pentru el de asemenea a fost ideal armonia între om şi natură, cosmosul. El a inventat propriul său sistem de mişcări – Euritmie – plin de sens simbolic, dansul nu doar dupa muzica, dar, de asemenea, «dupa cuvint», sau poezie.
Ca  si Duncan, Dalcroze, şi Steiner, Rudolf Laban (1879-1958), care este considerat unul dintre părinţii fondatori de dans modern,s-a conştientizat nu doar ca dansator simplu,dar si un constructor de o nouă cultură.

Acest fiu de general al Imperiului Austro-Ungar visa la noi forme de viaţă colectivă – comunele, în care, la festivaluri toti rezidentii se vor reuni in hore enorme de dans. El însuşi a fondat o localitate în satul de la Monte Verità în Elveţia italiană.
Toţi creatorii de dans liber au văzut in el nu artă pentru artă – fenomenul culturii de elita – dar ca parte a unei culturi democratice, de masă – în cel mai bun sens al cuvântului. Fondatorii de dans liber considerau că  a dansa poate si ar trebui sa danseze fiecare,şi că dansul va ajuta pe fiecare sa se  dezvolte şi  sa-si schimbe viaţa lor.
O nouă generaţie de dansatori – Mary Wigman, Martha Graham, Merce Cunningham şi altele – au fost, de asemenea, experimentatori neînfricaţi în artă: Wigman a început să danseze fără muzică (instrumentul ei favorit a fost un Gong),supunindu-se doar la ritmurile corpului sau; criticii scriau că ea crea muzica cu mişcările sale.

Graham a analizat in dans legi pentru mişcarile corpului feminin; ca urmare a activităţii sale dansatoarea a incetat sa se mai considere întruchipare a slăbiciunii.

Cunningham a lucrat cu creatorii de avangardă – compozitorul John Cage, artistul Robert Rauschenberg, a fost influenţată de filosofia Zen. Dar, munca lor era concentrată în limitele corpului individual. Spre deosebire de pionierii de dans liber, ei erau interesaţi nu în cultivarea unei noi persoane sau dezvoltarea personalitatii,dar caracteristicile fizice – cum ar fi energia, mişcare, interacţiunea organismului cu mediul. Anume patosul umanist de dans liber, dar nu coregrafia speciala sau tehnica, convenabil il distinge de tendinţele ulterioare a dansului modern.
Spiritul de dans liber,este prezent in miscarile actuale de acum in directia improvizaţie, spontaneitate şi libertate de creaţie. Astfel, dans Butoh isi are originea în Japonia, in valul de dupa după război, în urma eliberării din convenţiile rigide de teatru tradiţional.Improvizaţie de contact continuă nu doar tendinţa  dansuui liber catre improvizatie,dar si caracterul său democratic.Directia din start numita mişcare muzicala, caută moduri de a preda dansul şi improvizaţia la orice persoană. Aceste caracteristici ale dansului liber, il fac o sursa puternica pentru trezirea capacitatii umane pentru creativitate, dezvoltarea personală şi permite cu succes in folosirea terapiei-circulare de dans dans.

Dec
03

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.